Scented memories 3- Dream mountain forest

-


I frequently dream of flying. It's the most liberating feeling I've ever felt. I wake up elated and happy, a happiness coming from mere freedom. My last flying dream was in the mountains. Its memory smells like mountain forests, of trees and moss.

I'm in my building, in the hallway. I walk towards the elevator and then step in. I push the button to go downstairs. The elevator starts ascending. It's rising faster and faster and I start being afraid. There's someone next to me who holds my hand. The elevator ascends and it bursts out of the roof, flying into the sky. It's floating rapidly towards the mountains. My initial fear disappears. The ceiling and walls of the elevator become transparent and I watch in astonishment as the landscape unfolds. I'm floating among mountains which defy gravity and lean towards me. Their tops are elongated and they are curved downwards with buildings practically hanging upside down. The mountaintops are covered in forests and villages and I float among church towers leaning towards the earth and towards me. I look down and the earth is a long way from me, but I'm not afraid I would fall. The elevator keeps floating among these mountains as I watch in astonishment and feel peaceful and free.

Popular posts from this blog

Solenoid, a patra dimensiune

-
Image
în curs de apariție în Euphorion                 Recent, editura Humanitas a anunțat publicarea celei de-a doua ediții a romanului Solenoid al lui Mircea Cărtărescu, eveniment ce survine la șase luni de la publicarea primei ediții. Chiar și acest fapt în sine iese cumva din cutumele lumii editoriale românești, întrucât publicarea celei de-a doua ediții a unui roman la atât de scurt timp față de prima dezvăluie cel puțin o cifră de vânzări mult peste medie. Dincolo de cifrele de vânzări și dincolo de campania de marketing, Solenoid este o carte infinit surprinzătoare. Este o carte care până la urmă se citește ușor, în ciuda faptului că ulterior e extrem de greu să o relatezi. E un volum, unic în literatură română, radical diferit de absolut tot ce s-a scris în ultimii ani, diferit și față de ceea ce a scris Mircea că Cărtărescu anterior. În același timp, deși sfidează evident limitele realității și funcționării umane logice, e neașteptat de ancorat în realitatea contempor
Read more

Scented memories 4- Eviscerate

-
Image
This is a nightmare turned dream of freedom. It smells of heat. photocredit: Caroline Jamhour I stare at my hands. They are small and white and underneath the pale skin I can see the shape of the blue and purple veins. My hands have long red nails which cut into my flesh when I touch it. Around the nails, my skin is constantly shredding, sick of life, just as I am.When I tear it away, red pearls of blood bloom. I stretch them on my white hands. With my right hand, reshaped by writing callouses, I grab the knife. The cold steel of the handle relaxes my tired and feverish skin. I think how the cool blade could put out the fires I constantly carry with me. Yet, they are too many, too hot for a single steel knife. My fires would be more alive. Slowly, I point the tip of the knife to my belly. I delay slicing in, but not for too long. First I feel the cold, then the pain and in the end, the blade. I cut into my own body. The pain is atrocious,  it chokes me and fills up
Read more

Provence

-
Image
Am fost o dată într-un tărâm de poveste, ce mirosea a lavandă (dar nu ca dulapul cu vechituri, cum zice K, ci proaspăt și viu) și mă făcea să cred că sunt într-un desen animat clasic al lui Disney. Știu că sună cheesy, dar feelingul e real și cât am stat acolo, exact așa m-am simțit. Nicăieri în lumea asta nu am simțit atâta pace și împăcare. Pentru mine, locurile au un miros sau un feeling anume. Fiecare părticică din lume care mi-a rămas în vreun fel în minte miroase cumva sau îmi stârnește o stare. Provence miroase a lavandă. Când am ajuns eu acolo, culesul lavandei se încheiase deja. Am ales drumul mai pitoresc și am mers pe dealuri cu șosea îngustă și serpentine la tot pasul. După o curbă, când drumul începuse să mai coboare, am văzut pentru prima dată un câmp de lavandă, sălbăticită ce-i drept, și am coborât geamul mașinii. Mirosul dulceag mi-a invadat mai mult decât nările, mi-a ajuns până în suflet, aducând cu el o pace imensă. În clipa aceea am înțeles de ce toată lumea
Read more