Traveler's Identity

-



I first traveled abroad when I was 14. Back then it was a long and difficult process, hard to imagine today, that involved lengthy custom control and the slow procedures. All my travels abroad looked the same for many years afterward. I would have never imagined driving up the highway and only having a quick glimpse of the sign showing I’m entering another country.

After overcoming that initial fear of the unknown, I understood that with every journey something changed in my way of being. With time, laws relaxed and traveling in Europe became easier. It didn’t feel like such a big challenge anymore. But that exciting curiosity of finding something new and unknown or of returning to something familiar always made me want to travel as much as possible. Traveling opened my eyes to the world, to its complexity, diversity and its inherent beauty. It also thought me something about my inner being, about how much I can accept, about how tolerant I am, how much ego I have or how much of a giving person I can be. I’m certain that without traveling my identity would have become rigid much too soon. Traveling helps me grow and evolve constantly.

My only regret now, as I sit and watch children of all ages and nationalities running around huge Lego bricks, is that I never had the chance to travel sooner. I can only imagine how much freedom and complexity resides within the mind of a person who opens their eyes to the vastness and beautiful diversity of the world as a child.

Published in Zile si Nopti magazine, 30 Aug, 2019

Popular posts from this blog

Solenoid, a patra dimensiune

-
Image
în curs de apariție în Euphorion                 Recent, editura Humanitas a anunțat publicarea celei de-a doua ediții a romanului Solenoid al lui Mircea Cărtărescu, eveniment ce survine la șase luni de la publicarea primei ediții. Chiar și acest fapt în sine iese cumva din cutumele lumii editoriale românești, întrucât publicarea celei de-a doua ediții a unui roman la atât de scurt timp față de prima dezvăluie cel puțin o cifră de vânzări mult peste medie. Dincolo de cifrele de vânzări și dincolo de campania de marketing, Solenoid este o carte infinit surprinzătoare. Este o carte care până la urmă se citește ușor, în ciuda faptului că ulterior e extrem de greu să o relatezi. E un volum, unic în literatură română, radical diferit de absolut tot ce s-a scris în ultimii ani, diferit și față de ceea ce a scris Mircea că Cărtărescu anterior. În același timp, deși sfidează evident limitele realității și funcționării umane logice, e neașteptat de ancorat în realitatea contempor
Read more

Scented memories 4- Eviscerate

-
Image
This is a nightmare turned dream of freedom. It smells of heat. photocredit: Caroline Jamhour I stare at my hands. They are small and white and underneath the pale skin I can see the shape of the blue and purple veins. My hands have long red nails which cut into my flesh when I touch it. Around the nails, my skin is constantly shredding, sick of life, just as I am.When I tear it away, red pearls of blood bloom. I stretch them on my white hands. With my right hand, reshaped by writing callouses, I grab the knife. The cold steel of the handle relaxes my tired and feverish skin. I think how the cool blade could put out the fires I constantly carry with me. Yet, they are too many, too hot for a single steel knife. My fires would be more alive. Slowly, I point the tip of the knife to my belly. I delay slicing in, but not for too long. First I feel the cold, then the pain and in the end, the blade. I cut into my own body. The pain is atrocious,  it chokes me and fills up
Read more

Provence

-
Image
Am fost o dată într-un tărâm de poveste, ce mirosea a lavandă (dar nu ca dulapul cu vechituri, cum zice K, ci proaspăt și viu) și mă făcea să cred că sunt într-un desen animat clasic al lui Disney. Știu că sună cheesy, dar feelingul e real și cât am stat acolo, exact așa m-am simțit. Nicăieri în lumea asta nu am simțit atâta pace și împăcare. Pentru mine, locurile au un miros sau un feeling anume. Fiecare părticică din lume care mi-a rămas în vreun fel în minte miroase cumva sau îmi stârnește o stare. Provence miroase a lavandă. Când am ajuns eu acolo, culesul lavandei se încheiase deja. Am ales drumul mai pitoresc și am mers pe dealuri cu șosea îngustă și serpentine la tot pasul. După o curbă, când drumul începuse să mai coboare, am văzut pentru prima dată un câmp de lavandă, sălbăticită ce-i drept, și am coborât geamul mașinii. Mirosul dulceag mi-a invadat mai mult decât nările, mi-a ajuns până în suflet, aducând cu el o pace imensă. În clipa aceea am înțeles de ce toată lumea
Read more