Dematurizarea

De trei ani, vreau să scriu un roman. De fapt, l-am scris, dar nu sunt mulțumită de el astfel încât să îl public. Acum îl rescriu. M-am plictisit să aștept "să fie gata" și m-am plictisit de perfecționismul meu.Voi posta aici fragmente. Va fi un pic mai greu cu pozele, fiindcă va trebui să îmi fotografiez visele :). Știu că nu va fi pentru toate gusturile, că doar e literatură. Singurul lucru pe care îl vreau e să fie citit. So....enjoy. Citiți-l!

*

Alerga într-un suflet trăgându-mă de mână după ea. Brusc, se opri în fața unei vitrine înalte, puternic luminate, în care erau expuse pe rafturi nenumărate construcții din Lego cu piese de toate mărimile și formele. O priveam cum se uita curioasă și nerăbdătoare la zecile de căsuțe, palate și grădini miniaturale, încercând să găsească, cât mai repede, cadoul pe care-l căuta. După câteva minute de priviri concentrate exclamă:

 – Mami, mami, l-am găsit! Ăsta e!
Cu ochii sclipind, îmi arată o construcție, una dintre cele mai mari, din care puteam distinge doar un zid exterior înalt și înăuntru o clădire înconjurată de copăcei din plastic.

 – Ce reprezintă, draga mea?

– Mami, mami e Grădina Fermecată! Doar ți-am mai arătat-o!

Adevărul e că îmi aduceam aminte ziua în care îmi atrăsese atenția asupra unei reclame de la televizor, spunându-mi că asta își dorea de ziua ei. Era o construcție Lego foarte complexă, ce se numea Grădina Fermecată. Ceea ce mi se păruse mie interesant era tocmai clădirea aceea din interior. În mijlocul copăceilor și băncuțelor de plastic, înconjurată de iazuri artificiale și pete de culoare ce reprezentau florile, trona o clădire mare, portocalie, în formă de U. Mi se păruse de la început că în ea rezida ceva magic, ca și cum ar fi vrut să spună o poveste. Ce căuta clădirea în mijlocul grădinii? De ce era grădina înconjurată de gardul acela înalt? Așa că, din primul moment în care văzusem reclama, m-am hotărât că acela era cadoul pe care urma să i-l  cumpăr. Nu mă așteptasem însă să îl găsesc la noi în oraș și să pot merge cu ea la magazin să și-l aleagă singură. Știam că asta o va face extrem de fericită.     

                         

Când am ajuns acasă cu piesele de Lego așezate ordonat în cutia lor, aproape că tremura de nerăbdare. A refuzat să mănânce și cu un zâmbet larg, s-a dus în camera ei unde a început să desfacă cutia, scoțând piesele una câte una și privindu-le curioasă. M-am dus după ea și m-am așezat pe covor, alături de ea, fascinată de fascinația ei. Treptat, jocul m-a prins și pe mine și am început și eu să cercetez piesele pe care fetița mea le scotea din cutie. Erau multe și tocmai de aceea îți dădeau posibilitatea de a le combina într-o infinitate de moduri. Privindu-le mai atent, am observat că pe spatele fiecăreia dintre ele era gravat câte un cuvânt. Dar în cutia aceea erau cu certitudine câteva mii de piese. Din ce în ce mai intrigată, am început să le privesc cu atenție ca să văd dacă se repetau cuvintele sau dacă fiecare piesă avea pe ea un cuvânt diferit. Nu mică mi-a fost mirarea când am constatat că fiecare piesă, oricât de mică și insignifiantă ar fi părut, avea gravat un cuvânt diferit.

Seara, când m-am dus la culcare, încă mă întrebam care era motivul pentru care cei de la Lego puseseră acele cuvinte pe spatele pieselor. Noaptea, am avut un vis ciudat. Aievea, am intrat în zbor într-o grădină înconjurată de un gard înalt, în mijlocul căreia trona o clădire portocalie în formă de U. În jurul clădirii erau copaci și flori și iazuri artificiale, iar undeva în depărtare, tot în perimetrul gardului se contura o pădure. În vis, mi-aș fi dorit mai mult decât orice să pot intra în clădirea portocalie. Ușa mare, grea, din lemn, rămânea însă ferecată. Oricât aș fi apăsat pe clanță, nu o puteam deschide. Zburând, m-am înălțat la etajele superioare ale clădirii, privind geamurile imense și încercând să înțeleg ce se afla înăuntru. Însă, din păcate nu reușeam să văd nimic. M-am trezit cu un sentiment de frustrare. Nu înțelegeam ce înseamnă visul, dar îmi rămăsese în minte și în suflet senzația aceea de plutire eliberatoare, pe care nu o mai simțisem niciodată. Pe parcursul zilei, stând în fața calculatorului, îmi aminteam periodic de vis și de jocul fiicei mele. Până la urmă, luând o pauză, am decis să intru pe Google și să văd dacă și alți clienți găsiseră acea anomalie a cuvintelor imprimate pe spatele pieselor de Lego. Am căutat pe site-ul oficial, nu era nimic. Am intrat pe forumuri, însă nici acolo nu am putut găsi nimic. Se pare că ori ceilalți nu observaseră acele cuvinte pe Lego-urile pe le cumpăraseră, ori al nostru avea un defect ciudat de fabricație. 

Au trecut zilele și fetița mea s-a plictisit încet încet de joc. O mai vedeam seara cum construia câte o bucățică din grădină, însă părea a fi o muncă prea complicată pentru a-i menține trează atenția. Și cum în cum scurt timp a început școala și temele și cursurile suplimentare s-au aglomerat, obosită, a uitat și a de joc. În preajma Crăciunului, făcând ordine în camera ei, am dat peste cutie. Am lăsat baltă ceea ce făceam și am scos piesele, așezându-le pe covor. Bucăți din Lego erau deja construite, însă lăsate neterminate. Brusc, mi-am auzit telefonul că sună. Am ieșit din camera fetei grăbită, îngrijorată ca nu cumva să mă caute cei de la muncă. Până am ajuns eu, telefonul se oprise, iar când am verificat lista apelurilor, în mod ciudat, nu apărea nimic nou. M-am întors în cameră și m-am așezat din nou în mijlocul pieselor de Lego. Mă atrăgeau pueril, fiindcă nu mai voiam să fac nimic, ci doar să construiesc. Am cedat acestei dorințe, gândindu-mă că, oricum, curățenia de Crăciun mai putea să aștepte. Am început să organizez piesele în funcție de cum credeam eu că se vor potrivi în construcție. Se întâmpla însă ceva ciudat. Oricum le-aș fi pus, era una, mai mare, pe care în permanență o găseam în față. Doar după vreo oră de organizat piese de Lego m-am gândit să mă uit ce cuvânt era scris pe spatele ei. Nu mi-a venit să cred când am văzut: clădește. M-am gândit că nu e nimic important și am continuat organizarea pieselor. După vreo câteva ceasuri, erau așezate și pregătite pentru a începe construcția. Am ieșit din nou din cameră pentru a căuta ceva. Când m-am întors, piesa pe care scria clădește se afla în fața tuturor celorlalte. Eu nu cred în coincidență, deci, oricât de ciudat ar părea, mi-am spus că acesta e un mesaj. Și am început să construiesc Grădina Fermecată.
Continuarea http://povesteapozelor.blogspot.ro/2015/05/gradina-fermecata-2.html
                   http://povesteapozelor.blogspot.ro/2015/05/gradina-fermecata-3-cutia.html
                   http://povesteapozelor.blogspot.ro/2015/05/gradina-fermecata-4-cuvantul.html
                   http://povesteapozelor.blogspot.ro/2015/05/gradina-fermecata-5-alternativa.html
                   http://povesteapozelor.blogspot.ro/2015/05/gradina-fermecata-6-scari.html
                   http://povesteapozelor.blogspot.ro/2015/05/gradina-fermecata-7-zbor.html
                   http://povesteapozelor.blogspot.ro/2015/05/gradina-fermecata-8-numele.html
                   http://povesteapozelor.blogspot.ro/2015/05/dematurizarea-10-identitate.html