Paris, mon amour (2)
Am fost o dată în Paris, acum 7 ani și am stat acolo o săptămâmă. Cred ca nici o lună nu mi-ar fi fost de ajuns. Am văzut cât am putut de mult în timpul petrecut acolo. Dar ceea ce mi-a rămas cel mai mult în suflet au fost locurile la care nu mă așteptam, pe care le-am descoperit din întâmplare. Așa au fost străduțele din Montmartre. Așa a fost și Centrul Pompidou. Despre ele am scris aici http://povesteapozelor.blogspot.ro/2014/08/paris-mon-amour-1.html . Sunt însă și alte locuri care m-au marcat, dar la care mă așteptam să îmi rămână în minte. Am văzut Turnul Eiffel de două ori. Am urcat doar a doua oară și, deși aveam rău de înălțime pe vremea aceea, nu am regretat. În sine, turnul e un colos (de fapt nici nu e chiar așa de înalt) de metal, ceva ce ridică în slăvi epoca industrială. Dimensiunea simbolică e ceea ce te marchează atunci când îl vezi. Asta, și imaginea orașului văzut de sus. Am avut norocul de a urca pe înserat, când se aprindeau luminile, iar palatele și Sena p...